Norma de conflict care guvernează determinarea legii aplicabile în raporturile contractuale cu element de extraneitate

Along with the coming into force of the Rome Convention in Romania, the practitioner was confronted with the issue of determining the law applicable in international contractual relations, and was unwillingly transformed in a sort of a political buffoon, puzzled by the importance of the revision, but still a patriot resisting globalization. The emergence of the Rome Convention in Romanian positive law generated a pro-active reaction for the protection of the „national treasure” represented by Law 105/1992, a rudimentary translation of the same Convention.
Erroneously, the practice in Romania understood that the creation of a community instrument was intended for threatening the contractual relations between the persons in Romania and subjects of third states, which were not signatories of the Rome Convention. In order to counterbalance this „invasion”, it was held that the new regulation contained in the Convention could not be imposed to states which were not parties to this Convention, as if the relative effects of a contract were infringed. Although the „revision” was accepted, it was considered that it was not appropriate to alter the essential points (the relations with third states), without taking into account the actual content of the new regulation, and considering that Law 105/1992, a Romanian genuine instrument, could be better „imposed” to third states which did not sign the Rome Convention, or which did not belong to the community space. This issue was solved by the provisions of the Civil Code, which, in art. 2640 par. 1 establishes beyond any doubt that the law applicable to contractual obligations is established in accordance with the law of the European Union. Moreover, art. 207 of Law 71/2011 for the enforcement of the Civil Code enlarges the scope of application of the conflict norms in the Civil Code and the acts concluded before its coming into force. Emphasizing the causes leading to the creation of an instrument of a universal vocation and the actual norms reflecting this rationale, as well as the way in which they are integrated into the private international law of Romania, a member state of the European Union, our attempt aims at clarifying that treason means finding again some interpretation norms that we had lost.

Odată cu intrarea în vigoare a Convenției de la Roma în România, practicianul s-a confruntat cu problema stabilirii legii aplicabile în relațiile contractuale internaționale și s-a transformat fără să vrea într-un fel de bufon politic, nedumerit de importanța revizuirii, dar totuși un patriot care rezistă globalizării. Apariția Convenției de la Roma în dreptul pozitiv român a generat o reacție pro activă pentru protecția „tezaurului național” reprezentat de Legea 105/1992, traducere rudimentară a aceleiași Convenții.
În mod eronat, practica din România a înțeles că crearea unui instrument comunitar are drept scop amenințarea relațiilor contractuale dintre persoanele din România și subiecții statelor terțe, care nu erau semnatare ale Convenției de la Roma. Pentru a contrabalansa această „invazie”, s-a reținut că noua reglementare cuprinsă în Convenție nu putea fi impusă statelor care nu erau părți la această Convenție, ca și cum efectele relative ale unui contract ar fi încălcate. Deși „reviziunea” a fost acceptată, s-a considerat că nu este oportună modificarea punctelor esențiale (relațiile cu statele terțe), fără a ține cont de conținutul propriu-zis al noii reglementări, și având în vedere că Legea 105/1992, Instrument autentic românesc, ar putea fi mai bine „impus” statelor terţe care nu au semnat Convenţia de la Roma, sau care nu aparţineau spaţiului comunitar. Această problemă a fost soluționată de dispozițiile Codului civil, care, în art. 2640 alin. (1) stabilește dincolo de orice îndoială că legea aplicabilă obligațiilor contractuale este stabilită în conformitate cu legea Uniunii Europene. Mai mult, art. 207 din Legea 71/2011 pentru aplicarea Codului civil lărgește sfera de aplicare a normelor de conflict din Codul civil și a actelor încheiate înainte de intrarea în vigoare a acestuia. Subliniind cauzele care conduc la crearea unui instrument de vocație universală și normele actuale care reflectă acest raționament, precum și modul în care acestea sunt integrate în dreptul internațional privat al României, stat membru al Uniunii Europene, încercarea noastră urmărește să clarifice că trădarea înseamnă regăsirea unor norme de interpretare pe care le pierdusem.