Infracțiunile de bancrută (III). Articolul 241 C. pen. – Bancruta frauduloasă

Numărul 7 Anul 2016
Revista Numărul 7 Anul 2016

ABSTRACT

This study, in three parts, is dedicated to the bankruptcy crimes, simple and fraudulent, and regulated by articles art. 240-241 pf the Penal Code. This third part approaches the fraudulent bankruptcy crime. The active subject, although, de jure, not qualified, de facto is an executive within the debtor-legal person. Legal object is analyzed through the constitutive content of the infraction, which regulates three alternative ways of accomplishment. Based on the way of accomplishment, out of the three ways possible, the crime is of danger or of result. From the subjective aspect, the crime is accomplished only with direct intention, qualified by purpose.
At the end, the infraction of fraudulent bankruptcy is analyzed by comparison with other infractions, with an identical or partially identical content: forgery in private signed documents, abuse of trust by fraud to the creditors, fraudulent management, and tax evasion.

Keywords:

assets, creditors, debtor, evidence, fraud, fraudulent bankruptcy, management body, registers

REZUMAT

Acest studiu, în trei părți, este dedicat infracțiunilor de bancrută, atât simplă, cât și frauduloasă, prevăzute de art. 240-241 C. pen. Această a treia parte tratează infracțiunea de bancrută frauduloasă. Subiectul activ al infracțiunii, deși, în drept, necalificat, în fapt nu poate fi decât o persoană cu funcție de conducere în cadrul debitorului-persoană juridică. Obiectul juridic este tratat sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii, care prevede trei modalități alternative de săvârșire. Infracțiunea nu are obiect material, cu excepția distrugerii evidențelor. Infracțiunea este una complexă, care absoarbe în conținutul său alte infracțiuni care, dacă debitorul nu ar fi insolvent, ar reprezenta infracțiuni de sine stătătoare.
În funcție de modalitatea de săvârșire, din cele trei posibile, infracțiunea este de pericol sau de rezultat. Din punct de vedere al laturii subiective, infracțiunea se săvârșește numai cu intenție directă, calificată ca scop. În final, infracțiunea de bancrută este analizată prin comparație cu alte infracțiuni cu conținut identic sau parțial identic: falsul în înscrisuri sub semnătură privată, abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor, gestiunea frauduloasă și evaziunea fiscală.

Legislaţie relevantă: C. pen., art. 239, art. 241, art. 242, art. 322; Legea nr. 241/2005, art. 9;
Cuvinte cheie:
Citește articolul complet în platforma de documentare juridică Sintact.ro! Solicită un cont demo gratuit completând formularul de mai jos:

Articole similare

Caută Articole

Ultimele Articole

Newsletter Wolters Kluwer România