Elemente ale patrimoniului cultural imaterial în arta contemporană, prin 3 studii de caz: Lena Constante, Mihai Olos și Mircea Cantor

This short case study aims to discuss – through the examples of three personalities, situated in the chronology of their artistic practice, starting with the post-war context and ending with the ultra-contemporary one – the way in which the proliferation of elements from the intangible cultural heritage in each ones body of work, contributed, on one hand, to a certain identity context, and in a broader sense, penetrating and eroding the traditionally media of expression, contributing thus to what was called after the 90s the democratization of the artistic act.

Acest scurt studiu de caz își propune să discute prin exemplele a trei personalităţi, situate în cronologia practicii lor artistice, începând cu contextul postbelic și terminând cu cel ultra-contemporan, modul în care proliferarea elementelor din patrimoniul cultural imaterial din opera fiecăruia, a contribuit, pe de o parte, la un anumit context identitar, iar în sens mai larg, pătrunzând și erodând mediile tradiţionale de exprimare, contribuind astfel la ceea ce s-a numit după anii 90 democratizarea actul artistic.