Succinte observaţii privind transmiterea creanţelor bugetare deţinute faţă de un debitor aflat în insolvenţă (art. 264 ind. 1 din Codul de procedură fiscală)

The amendment, in 2018, of the provisions of the Fiscal Procedure Code, with an impact on the regulation on insolvency, in the sense of allowing the assignment of budgetary receivables is one that could not remain unnoticed. The simple positioning of the budgetary receivable, one whose image is linked, par excellence, to the need to ensure a total and rapid satisfaction in the assets of the budgetary creditor, next to the legal figure of the assignment of receivables, increasingly incriminated nowadays due to its speculative nature, is one that, until some time ago, seemed inconceivable. The assignment of a budgetary receivable for a price representing 50% of its nominal value is no longer a brave scenario, but a tangible reality.
This analysis does not intend to insist on the assignment procedure, addressed, with more details specific to secondary legislation (Order of the National Agency for Fiscal Administration no. 1940/2023), all the more so as, being concerned an alienation of state assets, neither the option for the auction through sealed bids, nor the detailed regulation of the guarantee for covering the difference of the price of the assignment when the price is not fully paid by the assignee at the time of conclusion of the contract with the assigning budgetary creditor, do not seem to us to be surprising solutions.
We believe that what deserves a particular attention is the debate surrounding the issue of determining the scale of the assignment of the budgetary receivable, of its ability to imitate that one that is subject to common law in terms of its takeover by the assignee, by hypothesis, a simple private individual, not only of the budgetary receivable at its nominal value, but also of the ancillary guarantees. The rank of the budgetary receivable, regardless of whether it is absorbed in a mortgage arising in the assets of the budgetary creditor-assignor or, in the absence of such mortgage, it manifests itself as a right of preference, is transmitted to the assignee, situation that, for easily-understandable reasons, can only increase the chances of the assignment; the assignee essentially becomes the new budgetary creditor, even if such a formulation seems rather strange.

Modificarea, în anul 2018, a dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, cu impact asupra reglementării în materia insolvenţei, în sensul de a permite cesiunea creanţelor bugetare este una care nu putea să rămână neobservată. Simpla așezare a creanţei bugetare, una de imaginea căreia se leagă, prin excelenţă, necesitatea de a veghea la o totală și rapidă satisfacere în patrimoniul creditorului bugetar, lângă figura juridică a cesiunii de creanţă, din ce în ce mai incriminată în zilele noastre din cauza caracterului ei speculativ este una care, până acum ceva vreme, părea de neconceput. Cesionarea unei creanţe bugetare pentru un preţ reprezentând 50% din valoarea ei nominală nu mai este un scenariu curajos, ci o realitate tangibilă.
Analiza de faţă nu-și propune să insiste asupra procedurii cesiunii, abordată, cu mai multe detalii, proprii legislaţiei secundare (Ordinul A. N. A. F. nr. 1940/2023), cu atât mai mult cu cât, fiind vorba de o înstrăinare a activelor statului, nici opţiunea pentru licitaţia prin oferte în plic închis, nici reglementarea amănunţită a garantării acoperirii diferenţei de preţ al cesiunii atunci când preţul nu este plătit integral de cesionar la momentul încheierii contractului cu creditorul bugetar cedent nu ni se par soluţii surprinzătoare.
Ceea ce, credem, merită o atenţie particulară este dezbaterea în jurul chestiunii de a determina anvergura cesiunii creanţei bugetare, aptitudinea ei de a o imita pe aceea supusă dreptului comun sub aspectul preluării de către cesionar, prin ipoteză, un simplu particular, nu doar a creanţei bugetare la valoarea ei nominală, ci și a garanţiilor aferente ei. Rangul creanţei bugetare, indiferent că este absorbit într-o garanţie ipotecară născută în patrimoniul creditorului bugetar-cedent sau, în lipsa acestei garanţii, se manifestă ca un drept de preferinţă, se transmite cesionarului, ceea ce, din motive lesne de înţeles, nu poate decât să crească șansele cesiunii; cesionarul devine, în esenţă, noul creditor bugetar, chiar dacă o asemenea formulare pare mai degrabă stranie.