Consideraţii practice privind denominarea creditelor în CHF

The hereby article aims to present a short analisys of the legal grounds of the claims filed by the borrowers who were afforded loans in HUF, claiming the repayment of the loans at the exchange rate applied by the bank on the date of advance of the sum borrowed and the repayment of the loan instalments in RON, but, most importantly, of the legal grounds of the few decisions by which these claims were granted.
There is an unprecedented tendency of advertising of these type of claims and it seems that the growing numbers of these claims might be the cause of the mildly grounded decisions by which these claims were granted. The most common grounds are the imprevision theory, the provisions of Regulation no. 4/2005 issued by the National Bank of Romania, witholding relevant information to the consumer, the allegendly relevant Kasler Case, Judgment no. C-26/13 of The Court of Justice of the European Communities, and, ultimately, the unfair contractual term by which the the parties agreed that the loan shall be repaid in the foreign currency it was afforded, as a consequence of the Nominalism Principle regulated by the Civil Code of 1864, Article no. 1.578.
The analisys of each of these claims exposes them as ungrounded as well as the inconsistencies of the decisions by which these claims were granted.

Prin lucrarea de față ne propunem efectuarea unei analize succinte a temeiurilor legale invocate prin cererile de chemare în judecată prin care împrumutații ce au contractat credite bancare în franci elvețieni au solicitat stabilizarea cursului valutar la valoarea existentă la data încheierii contractului și denominarea creditului în lei dar, mai ales, a temeiurilor legale ce se desprind din puținele soluții prin care aceste cereri au fost admise de către unele instanțe de judecată.

Se remarcă, în acest sens, o tendință fără precedent de promovare a unor asemenea cereri, iar volumul acestora pare a fi cauza care a determinat pronunțarea unor soluții de admitere, timid motivate. Argumentele cel mai des uzitate sunt bazate pe teoria imprevizunii, prevederile Regulamentului nr. 4/2005 al BNR, nerespectarea obligațiilor de informare, consiliere și avertizare ce incumbă băncilor față de consumatori, presupusa incidență a dispozițiilor CJUE în Cauza Kasler C-26/13 și, nu în ultimul rând, caracterul abuziv al clauzei prin care părțile au stabilit că împrumutul se va restitui în moneda în care acesta a fost acordat, expresie a principiului nominalismului, prevăzut prin dispozițiile art. 1.578 C. civ. din 1864.
Din analiza efectuată asupra fiecărui argument în parte, se deprinde, însă, netemeinicia acestor cereri precum și a soluțiilor de admitere care, deseori, conțin ipoteze ireconciliabile.