Class action şi clauzele abuzive

Changes to Law no. 193/ 2000 on unfair terms in contracts concluded between professionals and consumers by Law no. 76/2012 for the implementation of Law no. 134/2010 on the Code of Civil Procedure , seem to configure, by article 12 and 13, in their new formulation, a novel form, that of class action. This can be promoted, only in the case of contracts of adhesion, by The National Authority for Consumer Protection or by the associations for consumers protection, in the absence of any action advertising system and of empowering the initiator of the action by the injured consumers themselves, either of opting out or opting in type.
Consequently, the principles governing civil action in Romanian procedural law are, in our opinion, severely affected.
The judgment of the court, if it finds unfair terms in the contract, is to force the professionals to modify all adhesion contracts being enforced , by removing null clauses and replacing them with clauses in the rule of the law and to elliminate the unfair terms in the pre-formulated contracts . Therefore, it produces erga omnes effects. Even if, from a consumerist perspective , this type of judicial precedent consecration is desirable, it is difficult to reconcile with the provisions of art. 431, 1st paragraph NCPC which specify structural elements of res judiciata (eadem res, eadem causa petendi and eadem conditio personarum), especially the relativity principle of res judiciata.

Modificările aduse Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori prin Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, par să configureze, prin art. 12 şi 13 în noua lor formulare, o formă inedită de class action. Aceasta poate fi promovată, exclusiv în ipoteza contractelor de adeziune, de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sau de asociaţiile pentru protecţia consumatorilor, în absenţa oricărui sistem de publicitate a acţiunii şi de mandatare a iniţiatorului acţiunii de către consumatorii prejudiciaţi înşişi, fie de tip „opting out”, fie de tip „opting in”. În consecinţă, principiile care guvernează acţiunea civilă în dreptul procesual român sunt, în opinia noastră, grav afectate.
Hotărârea pronunţată de tribunal, în cazul în care se constată existenţa clauzelor abuzive în contract, este de a obliga profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, îndepărtând clauzele nule şi înlocuindu-le cu clauze în respectul legii, precum şi să cureţe contractele preformulate de clauzele abuzive.
Ea produce deci efecte erga omnes. Or, chiar dacă, din perspectivă consumeristă, consacrarea acestui tip de precedent judiciar este dezirabilă, o asemenea hotărâre este greu de conciliat cu prevederile art. 431 alin. (1) NCPC, care precizează elementele structurale ale autorităţii de lucru judecat (eadem res, eadem causa petendi şi eadem conditio personarum), mai cu seamă cu principiul relativităţii lucrului judecat.