Efectele abrogării art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 asupra elementului intuitu personae al societăţii cu răspundere limitată

General meetings adopt resolutions (a term used interchangeably with „decisions”) based on the quorum and majority requirements set forth by statutory provisions or the articles of association. In the case of limited liability companies (LLCs), the general rule is that of a double absolute majority – both of the members and of the share capital [Article 192(1) of the Companies Law].

Prior to the enactment of Law No. 265/2022, amendments to the articles of association required the unanimous consent of all members [Article 192(2)], thereby granting each member – particularly the minority – a de facto veto right.

The repeal of this provision by Law No. 265/2022 removed such protection, introducing instead a mandatory statutory unanimity clause (Article 7 point d¹), which has been widely criticized as both redundant and counterproductive, especially in cases of voting deadlock. This statutory unanimity requirement fails to resolve instances of parity among members and may, paradoxically, lead to corporate paralysis and even dissolution [Article 227(1)(e)]. The pre-emptive right constitutes a fundamental corporate entitlement, enabling existing members to subscribe preferentially to newly issued equity interests, thus safeguarding them from dilution. While this right is explicitly regulated for joint-stock companies, it applies by analogy to LLCs as well, both for reasons of legal symmetry and to ensure the protection of minority interests. The elimination of the unanimity requirement for amending the articles of association has, however, weakened the practical enforceability of this right. From a historical perspective, under King Carol II’s Commercial Code, unanimity was required for amendments to the articles of association, which inherently protected minority members.

The introduction of „equity interests” (părţi sociale) shifted the character of the LLC from one predominantly governed by intuitu personae considerations to one increasingly centered around intuitu pecuniae. Following the repeal of Article 192(2), capital increases no longer require unanimity, thereby diminishing minority safeguards and aligning the LLC more closely with the legal regime of joint-stock companies.

Adunările generale adoptă hotărâri (sinonim cu „decizii”) în funcţie de cvorumul și majorităţile prevăzute de lege sau de actul constitutiv. În cazul SRL, regula generală este dubla majoritate absolută: atât a asociaţilor, cât și a părţilor sociale [art. 192 alin. (1) din Legea societăţilor]. Până la Legea nr. 265/2022, modificarea actului constitutiv necesita unanimitatea asociaţilor [art. 192 alin. (2)], ceea ce oferea drept de veto asociatului minoritar. Legea nr. 265/2022 a abrogat această cerinţă, eliminând protecţia oferită minoritarilor și impunând, în schimb, o clauză statutară de unanimitate [art. 7 lit. d1)], considerată inutilă și chiar dăunătoare în caz de blocaj decizional. Noua cerinţă de unanimitate statutară nu rezolvă blocajele cauzate de voturi egale între asociaţi și poate duce la dizolvarea societăţii [art. 227 alin. (1) lit. e)]. Dreptul de preferinţă este un drept societar fundamental care permite asociaţilor să subscrie cu prioritate noile titluri de participare, prevenind diluarea participaţiilor. Deși reglementat pentru SA, se aplică prin analogie și SRL-urilor, pentru echitate și protecţia minoritarilor. Eliminarea votului unanim la modificarea actului constitutiv slăbește și eficacitatea dreptului de preferinţă.

Ca evoluţie istorică, Codul Comercial Carol al II-lea prevedea unanimitate pentru modificări ale actului constitutiv, protejând implicit minoritarii. Introducerea „părţilor sociale” a transformat SRL-ul dintr-o societate preponderent intuitu personae într-una cu accent mai mare pe intuitu pecuniae. Odată cu abrogarea alin. (2) al art. 192, majorarea de capital nu mai necesită unanimitate, ceea ce fragilizează protecţia minoritarilor.