Protecţia informaţiilor prin clasificarea lor, o formă de restrângere a dreptului la informaţie

The enactment of the right to information under Art. 31 of the Constitution also allowed the enactment of certain constitutional exceptions from the exercise of this right, such as the „national security”. Law No. 544/2001 on free access to public information implemented such fundamental right into Romanian legislation, and one year after, the enactment into legislation of the exception on restricting public access to information of interest for national security occured, by enactment of the Law No. 182/2002 on protection of classified information.
This latter piece of legislation, together with its implementing norms, outlines however significant deficiencies, both from the drafting and interpretation points of view, reason for which it is distancing itself from its initial scope of strictly regulating an exception from the exercise of a fundamental right, such as the right to information. By offering an extensive degree of assessment to public authorities and institutions involved with the enforcement of Law No. 182/2002, such piece of legislation allows, at this moment, the abusive classification of various information that would normally qualify as public information. This article scope is to analyze in detail the provisions of Law No. 182/2002 on protection of classified information and its related legislation, in order to outline the cases when, too easily, the access to public information is restricted by a simple unilateral decision to classify information, made by a public authority or institution.

Consacrarea dreptului la informaţie prin intermediul art. 31 din Constituţie, a permis şi consacrarea unor anumite excepţii, tot de rang constituţional, de la exercitarea acestui drept, precum „securitatea naţională”. Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public a implementat acest drept fundamental în legislaţia română, iar la un an distanţă, are loc dezvoltarea în legislaţie a excepţiei vizând restricţionarea accesului publicului la informaţiile de interes pentru securitatea naţională, prin adoptarea Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate. Acest ultim act normativ, împreună cu legislaţia subsecventă acestuia, dovedeşte însă carenţe considerabile, atât din punct de vedere al redactării, cât şi prin interpretările pe care le permite, motiv pentru care se îndepărtează mult de la scopul său iniţial, de reglementare strictă a unei excepţii de la exercitarea unui drept fundamental, precum dreptul la informaţie.
Oferind o marjă largă de apreciere autorităţilor şi instituţiilor publice implicate în aplicarea Legii nr. 182/2002, acest act normativ permite, la acest moment, clasificarea abuzivă a unor diverse categorii de informaţii care, în mod normal, ar avea caracterul unor informaţii de interes public. Acest articol îşi propune o analiză detaliată a prevederilor Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, şi a legislaţiei sale subsecvente, tocmai pentru evidenţierea situaţiilor în care, într-un mod mult prea facil, se produce restrângerea accesului la informaţii de interes public, printr-o simplă măsură de clasificare a informaţiilor, adoptată în mod unilateral de o autoritate sau instituţie publică.