Protecţia sănătăţii – principiu interpretativ în practica organului de reglementare a diferendelor din cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului

The relationship between the dispute settlement mechanism of the World Trade Organization (WTO) and the human right to health is extremely complex and it covers a wide spectrum of ethical, political and juridical issues. The WTO applicable law includes provisions, such as Article XX letter b) of the GATT, that make us believe that the human right to health is determinant in interpreting the obligations of the WTO Members and their refuse to comply with a provision of a WTO agreement. Since the international obligations subscribed to by states must be simultaneously respected, whether in trade or human rights, the WTO agreements should not be interpreted in isolation from international law. The Doha Declaration on TRIPS and Public Health, adopted by the WTO Ministerial Conference in 2001, represents another argument that leads us to the conclusion that the WTO provisions can be read and applied taking into account the human rights paradigm. Still, allegations of conflicts between WTO treaties and human rights law are constantly made, although no concrete example of conflictual norms could be provided. Since trade liberalization has great impact on the complete realization of human right to health, we shall focus our analytical approach upon the human health protection within the WTO system of law. For human rights to have direct application before WTO adjudicating bodies and for the WTO dispute settlement mechanism to enforce the human right, the so-called global responsibility (i.e. responsible sovereignty) must be subject to accountability.

Relaţia dintre mecanismul de reglementare a diferendelor al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) şi dreptul omului la sănătate este o relaţie extrem de complexă, care acoperă un spectru foarte larg de probleme de natură etică, politică şi juridică. Dreptul aplicabil al OMC conţine prevederi precum art. XX lit. b) din Acordul GATT, care ne fac să credem că dreptul omului la sănătate este determinant în interpretarea obligaţiilor ce incumbă statelor membre ale OMC şi a refuzului acestora de a se conforma prevederilor din acordurile OMC. Deoarece obligaţiile internaţionale angajate de către state trebuie respectate în mod simultan, fie că sunt obligaţii angajate în sistemul comerţului internaţional sau în sistemul drepturilor omului, acordurile OMC nu trebuie interpretate în mod izolat faţă de celelalte norme are dreptului internaţional. Declaraţia de la Doha privind Acordul TRIPS şi sănătatea publică, adoptată în cadrul Conferinţei Ministeriale a OMC din 2001, reprezintă un alt argument care să ne conducă înspre concluzia că acordurile OMC pot fi citite şi aplicate în considerarea paradigmei drepturilor omului. Cu toate acestea, alegaţii privind conflictele existente între acordurile OMC şi drepturile omului sunt făcute în mod constant, deşi nu au putut fi furnizate exemple concrete de norme conflictuale. Deoarece liberalizarea comerţului are un impact deosebit asupra realizării complete a dreptului omului la sănătate, ne vom concentra abordarea analitică asupra modului în care dreptul omului la sănătate se poate bucura de protecţie în cadrul sistemului OMC. Dar pentru a conferi efect direct drepturilor omului în faţa organelor jurisdicţionale ale OMC şi pentru a permite mecanismului de reglementare a diferendelor din cadrul OMC posibilitatea de a aplica drepturile omului, aşa-numita responsabilitatea globală a statelor (sau suveranitate responsabilă) trebuie să facă obiectul unei revizuiri definitorii.