Extinderea clauzei de arbitraj la terții nesemnatari ai convenției arbitrale în condițiile doctrinei grupului de societăți

The legal issue that we bring to attention within this study refers to the possibility that an arbitration convention signed by two parties may be also extended towards a third party which is a part of the group of one of the signatories.
The group can be organized as a pyramid, on top being the shareholder or the dominant company, or it can have a radiant form, in which case we have in the center the entity that exercises the control. However, the most common structure is mixed, the relationships between the companies forming as crossed ventures or common control. Lacking legal personality, the group as economic entity doesn’t appear as a part of the contract.
Concerning the role of the non-signatory company in the dispute, it is considered that it can be both claimant or respondent, or even an intervener.

Problema de drept pe care o supunem atenției în prezentul studiu se referă la posibilitatea ca o convenție de arbitraj semnată între două părți să fie extinsă și față de un terț care face parte din grupul unuia dintre semnatari.
Grupul poate fi organizat piramidal, în vârf aflându-se acționarul sau societatea dominantă ori poate avea formă radiantă, situație în care în centru se află entitatea care exercită controlul. Însă cel mai adesea structura este diversificată, relațiile dintre societăți fiind de participație încrucișată sau de control comun. Fiind lipsit de personalitate juridică, grupul ca și entitate economică nu figurează ca parte în contract. În ceea ce privește calitatea societății nesemnatare în litigiu, se consideră că aceasta poate fi atât reclamant, cât și pârât sau chiar intervenient.