Noua fizionomie a coproprietăţii obişnuite în lumina dispoziţiilor actualului Cod civil

Along with the usual classical vision of temporary co-ownership, established by the Civil Code of 1864, which ignored the subject entirely, as a separate institution, for the benefit of individual property co-ownership, co-ownership been considered a transient situation, exceptional, New Civil Code outlines, through a series of changes a new physiognomy of this institution of civil law.
Although almost all news reported during this study were foreshadowed before by the doctrine and practice of civil law, legal consecration of such changes as rebuttable presumption of equal shares of ownership, shared use, alleviating the unanimity rule, the establishment of majority rule in the case documents management, unenforceability sanction for breach of prev. of art. 641 Civil Code, innovative action to recover , the effect of incorporation of shared intention, represent the materializing of the legislators intention in creating the necessary balance between legal reality and the legal norm equilibrium without which we cannot speak of legal certainty.

Alături de viziunea clasică a coproprietății obișnuite sau temporare consacrată de Codul Civil din 1864, care a ignorat ca subiect de sine-stătător instituția coproprietății în beneficiul proprietății individuale, coproprietatea fiind considerată o situație tranzitorie, excepțională, Noul Cod Civil conturează prin o serie de modificări legislative o nouă fizionomie a acestei instituții de drept civil.
Deși aproape toate noutățile semnalate pe parcursul acestui studiu au fost prefigurate înainte de doctrina și practica judiciară civilă, consacrarea legală a unor modificări precum prezumția relativă a egalității cotelor din dreptul de proprietate, partajul de folosință, atenuarea regulii unanimității, instituirea regulii majorității în cazul actelor de administrare, sancțiunea inopozabilității pentru încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 641 C. civ., inovația în materia acțiunii în revendicare, efectul constitutiv al partajului, reprezintă materializarea intenției legiuitorului în crearea unui echilibrului necesar între realitatea juridică și norma legală, echilibru în lipsa căruia nu putem vorbi de securitate juridică.