Mecanismele de guvernanţă a întreprinderilor de stat în reglementarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice

It is an undisputable fact that state-owned enterprises have become, in the last two decades, a black hole of the national economy, which absorbs far more public resources than it creates. Under the recent agreements with the International Monetary Fund and the European Commission, the Romanian government undertook the obligation to privatise the most significant state -owned enterprises in its portfolio.
As a prerequisite for such privatisations, the government adopted the Governmental Emergency Ordinance no. 109/2011 regarding the corporate governance of state-owned enterprises. The main objectives of the ordinance were: creating the legal framework for the nomination and appointment of qualified managers; regulating the remuneration-setting procedure and directors’ duties; enhancing the transparency; putting in place additional minority shareholders’ protection mechanisms; and last, but not least, neutralizing political interventionism in the governance of state-owned enterprises.

This paper deals with the first and the second objective. The approach we have taken is a functional-pragmatic one, and mainly comparative. The OECD Guidelines on Corporate Governance for State-Owned Enterprises serve as a reference point for analysing the newly enacted regulation. The nomination and appointment of directors and CEO hold the central place of the regulation and pinpoint the exact intentions of the government, namely to enhance the independence of the board while attracting competent personnel.
Also, special consideration is given to the legal nature of the management contract of the autonomous state companies’ directors and managers.
Remuneration issues, along with directors’ duties are tackled in the second part of the paper, with an emphasis on identifying the weak points of the regulation and proposing amending solutions.
The main idea this paper tries to impose is that the particularities of state-owned enterprises constitute a serious burden for the lawmaker when enforcing applied strong corporate governance mechanisms.

Este indiscutabil faptul că întreprinderile de stat au devenit, în ultimele două decenii, o gaură neagră a economiei naţionale, care absoarbe semnificativ mai multe resurse decât reuşeşte să producă. Sub imboldul ultimelor agreement-uri cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană, Guvernul României şi-a asumat obligaţia de a privatiza cea mai importantă componentă a portofoliului de întreprinderi rămase încă în proprietatea statului.
Ca o condiţie prealabilă privatizării, Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice.
Obiectivele esenţiale ale acestui act normativ au vizat: crearea cadrului legal pentru desemnarea unor manageri profesionişti; reglementarea remunerării şi a obligaţiilor ce le incumbă administratorilor acestor întreprinderi; îmbunătăţirea transparenţei; punerea în operă a unor mecanisme de protecţie a investitorilor minoritari; şi, în cele din urmă, dar nu ultimul obiectiv, a fost acela al neutralizării intervenţiilor politice în guvernanţa întreprinderilor de stat.
Lucrarea de faţă este analizează primele două aspecte evocate. Abordarea este funcţional-pragmatică şi mai cu seamă comparativă. Liniile directoare ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică în materia guvernanţei corporative a întreprinderilor de stat au servit ca referenţial pe tot parcursul analizei noii reglementări.

Desemnarea administratorilor şi a directorilor ocupă locul central al reglementării şi indică precis intenţia Guvernului, mai precis aceea de a ameliora independenţa Consiliului (de Administraţie sau de Supraveghere) şi totodată, de a atrage administratori şi directori calificaţi. De asemenea, o atenţie deosebită este acordată naturii juridice a contractului de mandat al administratorilor şi directorilor întreprinderilor de stat.
Problematica remunerării, împreună cu obligaţiile specifice administratorilor fac obiectul celei de-a doua părţi a lucrării, care acordă o importanţă aparte identificării punctelor slabe ale reglementării şi propune soluţii de lege ferenda. Ideea centrală pe care această contribuţie încearcă să o acrediteze este aceea că particularităţile întreprinderilor de stat constituie o veritabilă povară pentru legiuitor, în încercarea acestuia de a aplica mecanisme puternice de guvernanţă corporativă.