De la moștenirea latină la construcţia patrimoniului cultural românesc în Italia

The cultural heritage of Italy as well as the idea of a common origin of the Romanian and Italian people represented a special attraction for the Romanian intellectuals of the interwar period. In the Romanian cultural landscape, the creation of Romanian institutes in Italy had a significant role in shaping diplomatic-cultural relations.
The ambitious projects of the historians Vasile Pârvan and Nicolae Iorga represent the beginning of a path that would aim at reforming the Romanian humanities, culture, art, but also the strengthening of relations between the two states.
The presence of Romanian institutions in Italy had an essential contribution in the development of relations between the two nations.
The emergence of the Romanian School in Rome, the Romanian House in Venice and the Romanian Pavilion, certainly created a new and very important tool of cultural expression. Dozens of young researchers, archaeologists, historians, philologists, architects or artists had the chance in the interwar period to train and develop in Italy and follow the untapped intellectual pathways.

Moștenirea culturală a Italiei precum și ideea unei origini comune a poporului român și italian au reprezentat o atracţie deosebită pentru intelectualii români din perioada interbelică. În peisajul cultural românesc, crearea institutelor românești în Italia a avut un rol semnificativ în conturarea relaţiilor diplomatico-culturale.
Proiectele ambiţioase ale istoricilor Vasile Pârvan și Nicolae Iorga reprezintă începutul unui drum care ar avea ca scop reforma știinţelor umaniste, culturii, artei românești, dar și întărirea relaţiilor dintre cele două state.
Prezenţa instituţiilor românești în Italia a avut o contribuţie esenţială în dezvoltarea relaţiilor dintre cele două naţiuni.
Apariţia Școlii Române de la Roma, a Casei Române de la Veneţia și a Pavilionului României, a creat cu siguranţă un nou și foarte important instrument de exprimare culturală. Zeci de tineri cercetători, arheologi, istorici, filologi, arhitecţi sau artiști au avut șansa în perioada interbelică să se formeze și să se dezvolte în Italia și să urmeze căile intelectuale neexploatate.