Contractul de credit pentru consum în viziunea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010

The emergency ordinance nr. 50/2010, approved with amendments by the Law nr. 288/ 2010, transposes into domestic law the Directive 2008/48/EC of the European Parliament and of the European Council from the 23rd of April 2008 on consumer credit agreement and on abrogation of the Directive 87/202/CEE of the Council.
The new European Directive imposed a complete harmonization so that the Romanian legislator had a small margin of freedom in regulating the legal relations covered by the legislative act.
Consequently, the domestic law reorganizes the consumers’ credit area with the purpose of restoring the equality between the consumer and the professionist by several specific techniques, such as informative formalism which provides a free and informed consent, the right of unilateral withdrawal by the consumer or several dispositions which limit the freedom of contract for credit providers, thus eliminating the risk of excessive encumbrance for consumers.
We note the “shyness” of the Romanian legislator who did not dare to offer an effective protection for the consumer credit in such conditions as indebtedness or complicated situations that can be generated by legal enforcement of credit.
The Directive 2008/48/EC, as well as the Romanian legal act which transposes it, does not represent, in our opinion, more than just a stage on the way to European legislative unification for the protection of the consumer on credit. It is assumed that, sooner or later, its place will be taken by another European law that will also extend the harmonization in other banking areas which are now omitted (for instance, the housing loan) and will strengthen the position of the fragile consumer in his realations to the prefessional lender altogether with obtaining unit credit market.

Ordonanța de urgență nr. 50/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/ 2010, transpune în dreptul intern Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliul European din 23 aprilie 2008 privind contractul de credit de consum și abrogarea Directivei 87/202/CEE a Consiliului.
Noua directivă europeană a impus o armonizare completă astfel încât legiuitorul român să aibă o mică marjă de libertate în reglementarea raporturilor juridice vizate de actul legislativ.
În consecință, legislația internă reorganizează zona de credit al consumatorilor în scopul de a restabili egalitatea dintre consumator și profesionist prin mai multe tehnici specifice, precum formalismul informativ care oferă un consimțământ liber și informat, dreptul unilateral la retragerea de către consumator sau mai multe dispoziţii care limitează libertatea contractului de credit furnizorilor, eliminând astfel riscul de grevare excesivă pentru consumatori.
Remarcăm „timiditatea” legiuitorului român care nu a îndrăznit să ofere o protecție eficientă pentru creditul de consum în condiții precum îndatorarea sau situații complicate care pot fi generate de executarea legală a creditului.
Directiva 2008/48/CE, precum și actul juridic românesc care o transpune, nu reprezintă, în opinia noastră, mai mult decât o etapă pe calea unificării legislative europene pentru protecția consumatorului pe credit. Se presupune că, mai devreme sau mai târziu, locul lui va fi luat printr-o altă lege europeană care va extinde şi armonizarea în alte domenii bancare care sunt acum omise (de exemplu, împrumutul pentru locuințe) și vor întări poziția celor fragili consumatorului în relațiile sale către creditorul profesionist împreună cu obținerea pieței de credit unitare.