Principalele elemente de noutate aduse prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

The new regulations on insolvency, as part of a project coordinated under the aegis of the World Bank and the International Monetary Fund, comes against the background of the amplification of the insolvency phenomenon, at both national and EU level. The tendencies recorded at European level involve a new approach, to save the business and to give a second chance to honest entrepreneurs, thus starting from the fact that insolvencies are “a fact of life in a dynamic, modern economy”.
While making a subtle transition from the old to the new, and capturing the essence of things, Mrs. Viviane Reding, Vice-President of the European Commission – Justice Commissioner, made reference to Henry Ford: “Henry Ford’s first automobile company went out of business after 18 months, but he went on to found one of the most successful companies in the world.”
The Insolvency Code took over these recommendations, yet aiming to adjust them to the realities of the business environment and actual context of our traditional insolvencies.
Without expressly qualifying the debtor (honest or viable), the message of this new codification is that of giving a second chance, but to those debtors who, in terms of credibility and transparency of conduct toward business partners, as well as effective recovery capacity, are actually able to do it.
There was also a correction of those situations which, in practice, generated discontent and criticism of the actors involved in the volatile and risky chess game of insolvency: the fierce competition between the debtor and the creditor for starting the procedure, voting again in case of claims modified in appeals, the introduction of a double conditionality for confirming a reorganization plan in the sense of adding, together with voting categories, the requirement that the plan should be accepted by a significant percentage of the total of creditors, the reversal of hair-cut in case of failure of the reorganization plan, standardization of the payment schedule, etc. Last, but not least, while taking over some new elements in the modern legislative context of insolvency at international level, Romania regulated the insolvency of groups of companies.

Noua reglementare a insolvenţei, parte a unui proiect coordonat sub egida Băncii Mondiale şi a Fondului Monetar Internaţional, vine pe fondul amplificării fenomenului insolvenţei, atât la nivel naţional, cât şi la nivelul Uniunii Europene.
Tendinţele raportate la nivel european sunt în sensul unei noi abordări, pentru salvarea afacerii şi acordarea antreprenorilor oneşti a celei de a doua şanse, plecându-se de la faptul că insolvenţele sunt ”a fact of life in a dynamic, modern economy”.
Făcând o subtilă trecere între nou şi vechi, şi surprinzând corect esenţa lucrurilor, Vicepreşedinte Comisiei Europene – Comisarul pentru Justiţie, Dna Vivianne Reding se referea la cazul Henry Ford: ”Henry Ford’s first automobile company went out of business after 18 months, but he went on to found one of the most successful companies in the world.”
Codul Insolvenţei a preluat aceste recomandări, însă urmărind să le adapteze realităţilor mediului de afaceri şi contextului concret al insolvenţelor noastre tradiţionale. Fără a mai face în mod expres calificative la adresa debitorului (onest sau viabil), mesajul pe care îl imprimă această nouă reglementare este acela al acordării celei de a doua şanse, însă acelor debitori care, din punct de vedere al credibilităţii şi transparenţei în comportament faţă de partenerii de afaceri, cât şi raportat la capacitatea efectivă de redresare, sunt chiar în măsură să o facă.
De asemenea, au fost remediate situaţiile care au generat, în practică, nemulţumiri şi critici ale actorilor implicaţi în volatilul şi riscantul joc de şah a insolvenţei: concurenţa acerbă dintre debitor şi creditor pentru deschiderea procedurii, refacerea votului în cazul creanţelor modificate în căile de atac, introducerea unei duble condiţionalităţi pentru confirmarea unui plan de reorganizare, în sensul, adăugării, alături de votul pe categorii, a condiţiei ca planul să fie acceptat de un procent semnificativ din totalul masei credale, reversia hair-cut-ului în cazul eşuării planului de reorganizare, uniformizarea programului de plăţi etc. Nu în ultimul rând, preluând inclusiv dintre elementele de noutate în contextul legislativ modern al insolvenţei la nivel internaţional, România a reglementat insolvenţa grupurilor de societăţi.