Este contractul de fideiusiune unul intuitu personae?

The contract that establishes a personal guarantee is not an intuitu personae contract. It is not concluded in consideration of the guarantor person, still less the one of the creditor. The fact that art. 2318 Civil Code provides that a personal guarantee is terminated by death of the guarantor is not likely to signal that it is concluded in consideration of its person. The guarantor death only marks the end of the guarantee contract and not, what is really important to qualify a personal guarantee as a intuitu personae contract, the extinction of existing liabilities into guarantor’s patrimony at the date of his death. Our finding is founded on arguments that start from a comparative analysis of the 2318 Civil Code. Effects of the personal guarantee contract explain also the solution that we have advanced it.

Contractul de fideiusiune nu este unul intuitu personae. El nu este încheiat în considerarea persoanei fideiusorului și, cu atât mai puțin, a creditorului. Faptul că art. 2318 C. civ. prevede că fideiusiunea încetează prin decesul fideiusorului nu este de natură să semnaleze că ea a fost încheiată în considerarea persoanei acestuia.
Decesul fideiusorului marchează doar încetarea contractului de fideiusiune, nu și, ceea ce este cu adevărat semnificativ pentru calificarea fideiusiunii ca un contract intuitu personae, stingerea obligațiilor de plată existente în patrimoniul fideiusorului la data morții lui. Constatarea noastră are la bază argumente ce pornesc de la o analiză comparativă a textului analizat, dar și de la o interpretare literală a art. 2318 C. civ.
Efectele contractului de fideiusiune vin, de asemenea, să explice soluția pe care am avansat-o.