Braconajul arheologic din Munţii Orăștiei: un fenomen infracţional care alimentează piaţa de antichităţi

In the 90’s of the past century and the first years of the next, the Romanian authorities noticed how the archaeological sites were assaulted by all sorts of individuals, equipped with metal detection devices, some of which came from outside the country. In that transitional age when everything became gray, in which the “smart guys” started businesses in the fields in which they had been active during communist period, archaeology with its great treasures could not be left aside, but framed in a kind of local entrepreneurship, but a criminal one.
In this setting, the sites in the capital of PreRoman Dacia are of particular interest because there was already information in the literature that important treasures were discovered here from the first years of the 19th century, treasures composed of gold coins (Koson and pseudo-Lysimach).
The first that started searching were the locals, people who knew both the potential of the area, but especially who served as a day laborer the archaeological sites, and even offered accommodation to the coordinating teachers of these systematic research campaigns. Helped by relatives established abroad, where the legal regime of metal detectors was already established, or by well-informed guys from Deva, the first ones arrived on the Garden Valley, and thus the first discoveries are produced. The judicial authorities demonstrated during the criminal investigation that the first discovery of a large treasure (3000 or 4000 coins) took place in 1996 on Muncelul Hill at the point called La Fagii de Bodea. After that, other discoveries
were made, monetary or orphevro-monetary ones with gold and silver goods.
Also, during the criminal investigation, were picked up from locals, poachers and collectors, members of the criminal enterprise that was formed by the involvement of the interlopers, no less than 30 silver and bronze coins hidden at their homes or capitalized to individuals with apparent collector velleities. But as we could see during the doctoral research, Sarmizegetusa Regia, was not only the capital of the treasures, but rather the centre of metallurgical activity in the Orăștie Mountains, therefore throughout the terrace of the civil settlement on Piciorul Muncelului, poachers removed from the ground a huge number of iron artefacts which they probably could not capitalized, and in some cases they even carried them, abandoned or reburied along with the packaging of expensive cigarette packs or sweets they consumed. Around 1000 abandoned artefacts were recovered by archaeologists over time and deposited in the custody of national Museum of Transylvania in Cluj-Napoca and a close number at the Museum of Dacian and Roman civilization in Deva. In my opinion, the number of pieces of common materials (iron, copper and bronze) is high, because according to the statement of a witness actively involved in the removal of goods from archaeological sites because he was a good connoisseur of the area, at one point, he and others, wanting to earn profit in addition to what poachers paid him for the role of boiler-handling, they loaded a truck with such abandoned artifacts, which they capitalized at Remat Orăștie at the price offered for scrap! Whereas this phenomenon, generically called archaeological poaching, has had a fulminant magnitude. In this paper, I will mention an analysis of jurisprudence in the field of cultural heritage crime, highlighting the damage created to the Romanian state and the historical research following the criminal activity and presenting as measures of empowerment of the young woman Generations, sensitive to Indiana Jones syndrome, include in the pre-university and university curriculum modules ment to form a culture of protecting cultural heritage.

În anii 90’ ai secolului trecut și primii ai celui următor, autorităţile din România observau cum siturile arheologice erau asaltate de căutători, dotaţi cu detectoare de metale, dintre care unii străini. În acea epocă de tranziţie „băieţii deștepţi” s-au orientat spre afaceri adeseori ilicite în domenii profi tabile, nu se putea ca arheologia cu marile ei tezaure să fie omisă, ci încadrată într-un gen de antreprenoriat local, de natură infracţională. În acest context prezentau interes siturile din zona capitalei Daciei preromane. Existau deja informaţii în literatura de specialitate că aici ar fi fost descoperite tezaure importante încă din primii ani ai secolului al XIX-lea, comori compuse din emisiuni de aur (monede Koson și pseudo-Lysimach). Primii care au început să caute au fost localnicii, persoane care cunoșteau potenţialul zonei. Dar, mai ales, ei au deservit ca zilieri șantierele arheologice sau chiar au oferit cazare profesorilor coordonatori ai acestor campanii de cercetare sistematică.
Ajutaţi de cunoscuţi stabiliţi în străinătate, unde detectoarele de metale erau disponibile în comerţ, sau de băieţii bine informaţi de la Deva, primele echipamente și descoperiri neautorizate apar pe Valea Grădiștii. Autorităţile judiciare vor demonstra în cursul urmăririi penale că prima descoperire a unui mare tezaur (3000 sau 4000 de monede) a avut loc în anul 1996 pe Dealul Muncelului în punctul La Fagii lui Bodea. Vor urma apoi alte descoperiri monetare sau orfevro-monetare cu bunuri din aur și argint. De asemenea, în cursul urmăririi penale, au fost ridicate de la localnici, braconieri și colectori, membrii ai antreprizei infracţionale ce s-a format prin implicarea interlopilor, 30 de loturi monetare din argint și bronz ascunse la domiciliile acestora sau valorificate unor persoane cu veleităţi de colecţionar. Însă, Braconajul arheologic din Munţii Orăștiei: un fenomen infracţional care alimentează piaţa de antichităţi după cum putem observa, Sarmizegetusa Regia nu a fost numai capitala tezaurelor, ci mai degrabă centrul activităţii metalurgice din Munţii Orăștiei. Astfel, pe tot cuprinsul teraselor așezării civile de pe Piciorul Muncelului braconierii au extras din sol un număr imens de artefacte din fier. Exasperaţi că nu le puteau valorifica, le abandonau sau reîngropau împreună cu ambalajele pachetelor de ţigări sau energizante pe care le consumau. În jur de 1000 de artefacte abandonate au fost recuperate de arheologi de-a lungul timpului și depuse în custodia Muzeului Naţional al Transilvaniei din Cluj Napoca, iar o cantitate similară la Muzeul Civilizaţiei Dacice și Romane de la Deva.
Este ilustrativ cazul unui depozit de aproximativ 30 de lupe din fier extrase și abandonate, pe care le-au transportat și valorifi cat la Remat Orăștie la preţul oferit pentru fier vechi! Întrucât acest fenomen, numit generic braconaj arheologic, a avut o fulminantă amploare, în lucrarea de faţă voi expune o analiză a cazuisticii care a lezat patrimoniul arheologic alimentând piaţa de antichităţi cu bunuri furate.
Voi evidenţia prejudiciul creat Statului român și cercetării istorice în urma activităţii infracţionale, propunând măsuri de responsabilizare a tinerei generaţii, sensibilă la sindromul psihotic ai căutării comorilor, Indiana Jones, includerea în curriculum preuniversitar și universitar a unor module prin care să se urmărească formarea unei culturi a protejării patrimoniului cultural.